De câte ori pare că ne este un pic mai bine, că începem și noi să trăim mai așezat, România intră într-o stare de nebuneală! Progresăm exact precum racul: doi pași înainte, un pas înapoi (dacă nu cumva suntem și mai rău, facem doi pași înapoi și abia unul înainte!).  De câteva luni, provizoratul s-a întins peste țară: guvernul este demis și guvernează cât să nu se spună că arde gazul de pomană, avem premier desemnat dar nimeni pare că nu-l votează, țara intră-n criza coronavirusului și-n spasmele economice deja simțite la nivel mondial dar pe noi ne doare adânc de anticipate sau de alegerea primarilor în două tururi! Să ne înțelegem: nu-mi permit să fiu partizanul niciuneia dintre poziții, poate chiar ar fi bine cu anticipatele și poate că șaiba democrației stă-n două tururi pentru primărie dar nu pot să nu am sentimentul că țara arde și politica noastră se piaptănă!

Pe fondul descris, cam câtă atenție credeți domniile-voastre că se acordă formării profesionale?! Vă spun eu, dacă aveați cumva dubii: zero! Nevoie este cât casa: nivelul de cunoaștere și de înțelegere a principiilor, mecanismelor și metodelor prin care funcționează o administrație modernă este la limita de avarie; la fel și utilizarea facilităților informatice (ar fi nevoie de o adevărată „alfabetizare” în utilizarea mijloacelor IT; s-a întâmplat o astfel de acțiune acum mai mult de 10 ani, cursurile de ECDL, bune la vremea lor – și este nevoie astăzi de ceva similar dar la nivelul tehnologic actual); arhitectura Codului administrativ este nepricepută de către (prea)mulți dintre funcționarii publici și nici aleșii nu stau prea bine; există o stare de autosuficiență generată, ca orice fudulie, tocmai de nepricepere; obediența în fața „controlului” duce la situații hilare – când simți că nu ești tare pe cunoștințele tale, înghiți pe nemestecate aroganța unor alți necunoscători dar care au „procesul-verbal” de sancțiune ca mijloc suprem de convingere…

Așadar, este nevoie de formare profesională însă, anul acesta pare pierdut din cauza multor factori adunați într-o masă critică: instabilitatea politică care conduce la provizorat în fibra aparatului administrativ, bugetele subțiri și pe cale continuă de subțiere, impresia că altele sunt problemele importante, nu știința locului în care se află funcționarul public și de la care, la urma urmei, se trag toate … lucruri bune sau ponoase în administrație. Asumarea răspunderii, după ani de dat cu subsemnatul, rămâne încă deficitară; sunt puțini aceia care au curajul să ia decizii, mai ales în chestiuni delicate sau dificile, că „dacă se interpretează”… și cum Doamne-iartă-mă se face că se interpretează numai în rău, în bine niciodată?! De exemplu, durează și 2-3 ani până primești o autorizație de construire, termenele maxime sunt întotdeauna respectate la virgulă, nimeni nu-ți dă un răspuns în 7 zile dacă termenul este de 30 de zile! Apoi, am ajuns să fac alergie la autosuficiența manifestată de unii care „știu mai bine, ce să le spună lor X sau Y”, chiar dacă X sau Y au făcut legi, știu să vorbească corect românește, cu subiect, predicat și cu legea la căpătâi! Ori „facem așa pentru că așa fac toți și este bine”! Nu, nu este bine că, dacă unul lucrează greșit și nimeni nu-i atrage atenția, toți să ne luăm după el ca „bună practică”! Colac peste pupăză, epidemia de virusache deja închide adunările publice, mai mari sau mai mici și poate duce inclusiv la închiderea adunării … într-o sală de curs! Soluția, și la bugetele găurite și la teama de coronavirus, este, pentru întreg actul administrativ, informatizarea, comunicarea prin internet între cetățean și instituții iar în cazul formării profesionale, e-learningul. Din păcate, suntem atât de rămași în urmă la toate capitolele acestea încât, și să vrem, nu mai este timp fizic să facem ceva cât de cât constructiv până ne-o lovi tsunami-ul! Decât, mioritic, să ne rugăm la Doamne-Doamne să ne ocolească – și cine știe, poate chiar se-ntâmplă, cum s-a mai întâmplat în istoria noastră presărată cu minuni!

Era, pe vremuri, un serial: „Ce vrăji a mai făcut soția mea, Samantha?”. Se aplică cu asupra de măsură la controalele Camerei de Conturi din unele județe. Stau și mă gândesc că le-a trebuit ceva adâncă scufundare în puțul gândirii acelor auditori ca să scoată „interpretări” (țara asta funcționează pe interpretări, nu pe lege!) … Ultimul caz, la Vâlcea, unde auditorii au decretat: este neconformă plata serviciilor de masă și de cazare peste plafonul prevăzut de HG 714/2018, pentru că factura pentru respectivele servicii nu este emisă de către organizatorul direct al cursului iar în HG 714/2018, se vorbește despre organizatorul cursului! Sunt aproape căzut în admirație cum reușesc unii să sucească albul în negru și viceversa! Mai întâi că organizatorul unui curs poate fi compus dintr-o mulțime de entități (chiar se poartă acum ca o firmă să se ocupe de materialele de curs, una de lectori, alta de cazare etc., pe principiul că fiecare face ceea ce știe mai bine – care este problema, că nu au toate același CUI?!); apoi, legea zice ce zice despre organizator doar pentru a pune în opoziție situația unei activități CONTRACTATE, UNDE PLATA SE FACE DE CĂTRE INSTITUȚIE, PE BAZA FACTURII, cu situația ocazională, unde se utilizează o sumă forfetară FĂRĂ NICI UN DOCUMENT JUSTIFICATIV! Ca să fie limpede: uite, de acord și cu găselnița asta de „interpretare”, societatea noastră restituie toți banii de servicii hoteliere aferente cursului către instituție, cu CONDIȚIA SĂ NI SE ADUCĂ BANII (ĂIA 230 DE LEI/ZI PREVĂZUȚI DE HG, înmulțit cu numărul de zile și cu numărul de cursanți) CU SACOȘA, FĂRĂ SĂ DĂM NICI UN DOCUMENT! ESTE BINE, CONFORM ȘI LEGAL AȘA?!

Ultima chestiune: aud că participarea la cursuri fictive se termină cu absolvirea la DNA (este o anchetă în curs pe la unele comune)! Nu mă bucură faptul – și nici nu consider că este o treabă de DNA, putea fi o chestiune sancționată administrativ sau cel mult cu amendă penală – dar nici nu mă pot opri să nu-mi aduc aminte de câte zeci de ori am avertizat că molima asta a „cursurilor” prin țări străine, fără lector, doar turism, s-a întins prea mult, distruge furnizorii de formare profesională serioși și va provoca victime. Iată că se întâmplă! Una este să îmbini munca cu distracția și cu totul altceva doar să te distrezi sub aparența muncii! Așa că avertizez iarăși: atenție cum vă selectați furnizorii de training și, mai ales, nu cădeți în plasa ofertelor generos de … distractive! Este necesar să aveți permanent în minte că sunteți acolo pe bani publici iar banii publici incumbă răspunderea cheltuirii lor! Așa cum a făcut întotdeauna, Faxmedia încearcă să vă protejeze – dar și dumneavoastră trebuie să vă lăsați protejați!