Practic, aceste achiziții online se desfășoară pe site-ul www.e-licitatie.ro, secțiunea Proceduri de atribuire -> Cumpărări directe -> Catalog de produse / servicii / lucrări.
Legile achizițiilor din România, respectiv, Legea 98/2016, Legea 99/2016, HG 395/2016 și HG 396/2016, stipulează „Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse sau servicii (…)”
Deci, înțelegem faptul că cumpararea directă prin intermediul catalogului electronic publicat în SEAP, produse, servicii sau lucrări nu este o obligație instituită autorității contractante, ci un drept de care poate uza sau nu.
Astăzi există un număr de 31.340 de Cumpărări directe anulate în sistemul www.e-licitatie.ro, dintre care:
Există poziții rămase în cataloagele electronice și din anul 2006!!!. Ca și autoritate contractantă, nu ai nici o siguranță căutând un anumit produs/lucrare/serviciu că acel operator economic mai există, că nu este în faliment, că mai comercilizează acele produse/lucrări/servicii, că acele prețuri expuse și condițiile de livrare din catalog sunt reale și actuale.Poate că, dacă s-ar face un pic de curățenie în catalogul electronic, s-ar identifica mult mai ușor și s-ar putea derula și aceste achiziții directe, legal cu respectarea principiilor. Și mai bine ar fi dacă sistemul ar avea o „curățenie automata” inclusă în programare, care să șteargă din oficiu ofertele mai vechi de, să spunem, 6 luni sau conturile unde nu s-a înregistrat nicio activitate într-un interval anume de timp. Practic, în forma actuală, S.E.A.P. este o junglă plină mai mult cu buruieni decăt cu plante utile!
Există și o soluție la ineficiența sistemului, ca excepție indicată de legiuitor: În cazul în care autoritatea contractantă nu identifică în cadrul catalogului electronic produsul, serviciul sau lucrarea care îi poate satisface necesitatea sau constată că preţul postat de operatorii economici pentru obiectul achiziţiei este mai mare decât preţul pieţei sau din motive tehnice imputabile SEAP nu este posibil accesul la catalogul electronic, atunci autoritatea contractantă poate realiza achiziţia de la orice operator economic, elaborând în acest sens o notă justificativă.
În practică, această „identificare a necesității în cadrul catalogului electronic a produsului, serviciului sau lucrării“ se întâmplă în afara sistemului electronic. O convorbire telefonică, o scurtă înțelegere la obiect între autoritatea contractantă și operatorul economic, bineînțeles, fără a crea avantaje, favorizări sau inginerii financiare, dar din păcate cu încălcarea principiilor achizițiilor publice, face să apară ca prin minune pe SEAP în cataloagele electronice, produsele, serviciile sau lucrările necesare, tocmai la momentul oportun. Adică, pentru cunoscători, exact la momentul la care autoritatea contractantă decide achiziția directă din catalogul electronic.
M-am întrebat adesea, de unde această înțelegere, de ce a ajuns să fie un mod de lucru contactarea și implicit favorizarea unor anumiți operatori economici?
Răspunsul din păcate îl dă tot sistemul nostru, www.e-licitatie.ro.
Să vedem ce poate însemna „prețul pieței”, la produsele/lucrarile/ serviciile ne-uzuale, una dintre excepțiile prevăzute în lege. Citez : „Prețul pieței poate fi stabilit pe baza unei analize efectuate de un evaluator independent sau a unor standarde de cost, stabilite ex-ante, de autoritatea contractantă/ entitatea contractantă.”. Prin ce mijloace și la ce preț poate o autoritate contractantă să stabilească prețul pieței, la multitudinea de coduri CPV existente? La o analiză sumară, presupun că încercarea de a calcula prețul pieței, denotă costuri pe care autoritatea contractantă nu are cum să le justifice.
Așa că, autorităților contractante nu le rămâne decât să dovedească printr-un print screen, că acel/aceea produs/lucrare/serviciu/ nu se gasește în Catalogul electronic la data inițierii căutarii pe SEAP sau că nu îndeplineste cerințele cantitative, calitative, de mediu sau de preț, urmată bineânțeles de nota justificativă stipulată de legislatie.
Ce face o autoritate contractantă care are de cumpărat un numar de 200-2000 de repere, prin achiziție directă?
Teoretic, ar trebui să inițieze un număr egal de achiziții directe pe SEAP.
În cazul în care aceste repere sunt similare, autoritatea contractantă poate eventual să uzeze de opțiunea existentă în SEAP, Administrare -> Publicitate Anunțuri. Cu toate că această modalitate de achiziție nu este prevazută de legislația noastră în materie de achiziții publice, totuși, în sistemul electronic ea există, așa că de ce să nu o folosim în achizițiile noastre directe? Atenție însă, pentru a realiza achiziția directă electronic, adică, on-line, așa trebuie definite aceste anunțuri publicitare, încât autoritatea contractantă să poată identifica cu ușurință din catalogul electronic, acele oferte depuse pentru pachetul similar solicitat și să finalizeze achiziția directă, cu respectarea principiilor, achiziționând la cea mai bună calitate-preț, sau calitate-cost. În schimb, dacă aceste repere nu sunt similare, nu se pot grupa, am ajuns din nou în impas, simțindu-ne cel putin ineficienți.
Și pentru că deja pare că ne învârtim în cerc, invit colegii mei, experții în achiziții publice, să continue, să completeze sau să combată polemica începută vizavi de „procedura” de achiziții directe din România.