Intro
Prima pagină
Contact
Cariere
Certificări
Portofoliu instituții
Termeni și condiții
Furnizor autorizat de calificare si perfectionare profesionala a adultilor

» Va asteptam la cursuri! Consultați Grila programelor de formare, verificați condițiile hoteliere (vezi ghidul hotelier) si trimiteti fisa de inscriere!

EDITORIAL

Noul Management Public față cu Sisif

Luni, 25 aprilie 2016, 09:30,  de Victor-Gheorghe BĂDOIU

Începând cu anii ’80, odată cu reformele sectorului public aduse de cabinetul Margaret Thatcher (în Marea Britanie) și de administrația Ronald Regan (în Statele Unite[1]), începe să capete contur o nouă abordare în administrația publică. Această abordare este o variantă a managementului public și reflectă o nouă gândire managerială. Astfel ia naștere Noul Management Public (New Public Management - NPM) - termen complex care reflectă valul de reforme (din sectorul public) care a debutat în anii ’80. Bazat pe o mai largă participare a cetățenilor la formularea și adoptarea deciziilor publice (dar și susținut teoretic de curentele liberale foarte influente în epocă), NPM caută să îmbunătățească eficiența sectorului public și a controlului pe care guvernul îl are asupra sa. Noul management public poate fi caracterizat sintetic astfel: (1) orientarea către piață și rezultate; (2) consumatorul serviciului = client, respectiv cetățeanul = acționar (echivalențe); (3) responsabilitatea individuală a managerilor și, corelativ, autonomie și flexibilitate managerială; (4) indicatori de performanță, respectiv aplicarea principiilor celor „3E”: economie, eficiență și eficacitate. Rezumând, ideea principală care stă la baza NPM susține că o mai bună orientare a sectorului public către necesitățile pieței și ale cetățenilor conduce la o eficiență sporită din perspectiva utilizării fondurilor guvernamentale, fără a avea efecte secundare negative asupra altor obiective sau domenii. De fapt, NPM reflectă o schimbare paradigmatică: instituțiile din sistemul public pot și trebuie să funcționeze ca și organizațiile din sectorul privat.

Mai mult decât atât, NPM diferă de managementul tradiționalist din perspectiva: (1) organizării servirii cetățenilor; (2) controlului și practicilor manageriale; (3) satisfacerii nevoilor și alocării resurselor (salarizare, recompense etc.). Aceasta înseamnă că serviciile prestate/ livrate să nu mai fie uniformizate (iar rezultatele să nu mai fie evaluate global), controlul bazat pe reguli și ierarhie strictă să fie înlocuit de o liberalizare a proceselor de monitorizare și evaluare (mână liberă data experților, cu accent pe obiectivele de performanță clare, măsurate), controlul asupra intrărilor și procedurilor să fie înlocuit cu un control asupra rezultatelor („la ieșire”) fiind eliminate procedurile excesive și rigide. Interesant este și modul de distribuire a resurselor (pentru nevoi și pentru recompense): în locul unei repartizări egale sau pe ierarhii se preferă o analiză a resurselor solicitate care sunt apoi alocate diferențiat, în funcție de nevoi și performanțe.

Dacă înțelegem măsurarea performanței ca un proces de definire, monitorizare și întrebuințare a unor indicatori care, utilizați în mod regulat, indică nivelul de performanță a unei instituții (sau al unui program din sectorul guvernamental sau nonprofit), devine evident faptul că, în cele din urmă, contează calitatea și relevanța acelui set de indicatori. Una dintre recomandări ar fi aceea ca, în momentul alegerii sau proiectării unui sistem de măsurare a performanței, să se țină cont și să se descrie un set de indicatori de calitate care se referă la satisfacția beneficiarilor serviciilor furnizate de către administrația publică. Experiența practică, dublată de o analiză documentară primară, a indicat faptul că, deși satisfacția beneficiarilor reprezintă, cel puțin la nivel declarativ, un indicator important al performanței administrației publice, cuantificarea percepțiilor cetățenilor este inadecvat valorificată de autoritățile administrației publice, performanța fiind abordată mai mult din prisma conformării cu norme și proceduri (respectiv prin prisma indicatorilor cantitativi/ de intrare).

Pe de altă parte, dacă în mediul privat avem instrumente prin care putem măsura performanța firmei (volumul vânzărilor, cifra de afaceri, profitul realizat etc.), în sectorul public performanța este foarte dificil de cuantificat sau de identificat, deoarece nu există un criteriu economic, bazat pe cifre concrete, care să reflecte/ să estimeze nivelul de performanță atins de către o entitate a administrației publice (autoritate, instituție, serviciu public).

Departe de a fi deschis cutia Pandorei, vă propun un exercițiu simplu de reflecție: să presupunem că în măsurarea performanței serviciului de comunicare X, am folosit, printre altele, 2 categorii de indicatori: de intrare (dat de numărul de petiții înregistrate/ an) și, respectiv, de rezultat (reprezentat de ponderea petițiilor soluționate în termenul legal – din totalul celor înregistrate/ an). Pe baza acestor date, o evoluție longitudinală a performanței va fi reprezentată de volumul de activitate, de numărul de petiții înregistrate și rezolvate în termen. Oare așa să fie? Oare o bună comunicare publică, o apropiere față de cetățeni (campanii de informare, conștientizare, interactivitate cu nevoile comunității) nu ar conduce la o mai bună eficiență (efort vs. rezultate) a serviciului de comunicare? Poate că o scădere în termeni cantitativi ar reprezenta de fapt, prin reconversie, o creștere în termeni calitativi…, nu credeți?

Cu riscul de a eticheta exemplul dat ca fiind simplist, cred că mecanismul de înțelegere a fost decodificat. Se pare că paradigma NPM este vulnerabilă seducției pozitivismului[2] (cel puțin pe ici pe colo, adică în părțile esențiale). Totul trebuie măsurat, raportat, absolutizat, iar în Pantheonul Zeilor, tronează, pe lângă alții, Zeul TERMEN (termen legal, raportarea datelor trebuie finalizată la termen etc.). Bine, bine, ar spune cârcotașii, numai de termen să nu te legi – el este stâlpul oricărei ordini temporare, iar administrația înseamnă ordine! Nimic mai adevărat… De altfel, birocrația în sens Weberian (nu peiorativ) înseamna tocmai ansamblul de norme și proceduri articulate într-un sistem raționalizat (fiind practic manifestarea autorității legal-raționale în forma instituțională). Numai că, așa cum vom vedea, o exacerbare a raționalității poate genera, paradoxal, o inflație de raportări formale ce aruncă decizia în irațional sau derizoriu. Avalanșa de raportări solicitate (ca sa avem o perspectivă minimală, este suficient să ne gândim la documentele generate de implementarea sistemului de control intern managerial, la standarde, proceduri sau la fundamentările unor strategii și/sau politici publice), în condițiile unui deficit de resurse (de personal, logistice) pot sufoca uneori administrația. Nu intenționez să fac o listă exhaustivă a raportărilor solicitate (începând din ianuarie, până în decembrie – apoi stânca trebuie iarăși urcată în vârful muntelui), dar revolta este unori exprimată, umoristic, neaoș românește: dacă toți raportăm, în timpul astă cine mai muncește?

NPM reprezintă un set de principii și practici care au fost difuzate ca un „model global” (susceptibă de a fi o formă de imperialism cultural). Prima lecție care trebuie învățată din experiența NPM este aceea că viziunea asupra lumii nu este împărtășită de toată lumea. De altfel, există și critici (susținute prin studii și rapoarte pertinente) la adresa acestei paradigme. O parte dintre aceste critici au avut ca punct de sprijin originile ei „anglo-saxone” precum și faptul că NMP este o creație a acestei culturi și a istoriei ei (prin urmare, dificil de implementat în alte spații culturale). Mai mult, se pare că există puține dovezi în sprijinul ideii că NPM consolidează nemijlocit calitatea și integritatea administrației publice (dealtfel, așa cum am arătat, în raportul resurse angrenate versus beneficii obținute, rezultatele sunt dificil de cuantificat). În unele situații, NPM a fost descris chiar fiind soluția care îndepărtează problemele (când, de fapt, problemele cer alt tip de soluții).

Revenind la specifcul național, cred că, asemeni unui cuceritor[3], Noul Management Public a reușit supunerea culturală a administrației noastre și datorită unor premise favorabile. Selectiv, facem rapid o trecere în revistă: funcționarul public a fost ridiculizat de Caragiale, „fentat” de Moromete (atunci când țăranul nostru arhetipal încerca să obțină păsuire de la funcționarul venit cu fonciirea), asociat cu birocratul care nu vede realitățile lumii socialiste (să ne amintim scenetele de umor de pe vremea TeleRevelioanelor ceaușiste). Discursurile ideologice (măcar de-ar fi de dreapta sau de stânga - pe bune) arată și acum cu degetul spre omul gras, costisitor și agresiv. Parcă o și văd pe secretara Dalida afișând un aer grav de culpabilitate, știut fiind faptul că statul a devenit gras nu din cauza celor care exersează arta discursului public, ci din cauza funcționarilor publici care exercită prerogative de putere publică, de bună seamă. Revenind, evident că după bombardament se pledează pentru un stat mai suplu, mai ieftin, pentru un stat transparent, apropiat oamenilor (pentru că în ring a intrat, după mediul privat, și societatea civilă). Le-am spus pe nerăsuflate dar cam astea ar fi premisele favorabile, de care vorbeam mai sus…

Departe de a politiza textul, sau de a-l transforma într-unul partinic, cred că putem fi de acord cu două aspecte-cheie: (1) că imaginea socială a funcționarului public, tratat ca sac de box, generează puncte suplimentare de rating; (2) că imaginea unui stat caracterizat prin eficiență, eficacitate și apropiere față de cetățeni este incontestabil una dezirabilă social. Numai că este nevoie de DOVEZI pentru a fi siguri că ne aflăm pe drumul cel bun, că putem avea un asemenea stat. NPM ar putea fi una dintre soluțiile care validează noul model de dezvoltare a administrației publice românești. În plus, parafrazând, recursul la modelele de succes și practicile europene ar putea eluda - de data asta - meandrele dâmbovițene). Teoria formelor fără fond nu s-ar mai aplica acum…

Numai că, pentru a putea asigura succesul NPM este nevoie nu atât de resurse, expertiză și consecvență, cât mai mult de ONESTITATE. Onestitate în a vedea care ne sunt posibilitățile reale (de exemplu, sistemul de alocare a recompenselor în administrație nu este compatibil cu mediul privat), în a vedea ce este cu adevărat relevant a măsura astfel încât să nu ne sufocăm sau pierdem în rapoarte, situații și tabele. Solicitările obsesiv redundante de factură cantitativistă (a pune presiune pe adeversar, cum zic unii oameni de fotbal) pot naște efecte perverse. Avem nevoie de repere obiective (indicatori, termene etc.) pentru a ști unde ne afăm și încotro ne îndreptăm. În egală măsură însă, avem nevoie și de condiții propice pentru reflecție, pentru analiză. Pe fondul restructurării și valului de reforme, cred că administrația și-a pierdut/ uitat tocmai capacitatea de a gândi, viziunea neformalizată în fraze de Ghid de politici publice). Nu este o invitație la lene, ci un apel de a transforma o piatră de moară într-o busolă. Atâta doar…

În lipsa unui răspus, în cheie camusiană, funcționarul poate deveni un erou absurd, pedepsit să urce stânca în vârful muntelui, precum un Sisif uitat în postmodernism. Numai că acum eroii sunt din ce în ce mai rari, iar Kafka (un alt aploget al absurdului) extrem de actual…

 

[1]Ceva mai târziu (1993) va fi elaborat Government Performance Results Act; practic, în acest document sunt descrise bazele proceselor de măsurare a performanței, în cadrul administrației publice. Actul făcea referire la stabilirea unui plan strategic (orizont de timp – 5 ani) în care să se efectueze evaluări legate de programele, măsurile și activitățile specifice instituțiilor publice. Totodată se prevedea realizarea unui raport anual, care să conțină aspecte legate de procesul bugetar, eficiența utilizării resurselor umane, satisfacția cetățenilor/ clienților etc.

[2]Auguste Compte, părintele pozitivitsmului, exacerbează rolul legităților și al datelor cantitative.

[3]Totuși este un cuceritor extrem de discret; despre NPM au auzit relativ puțini, dar efectele lui merg în tandem cu reformele instituționale (integrarea în UE și criza din anii 2009-2011 sunt relevante în acest context: acum discursul public face referiri frecvente la aspectele-cheie ale paradigmei de referință).

trimite un comentariu
0
notează acest articol
Notează articol
3 voturi
Trimite comentariu
*Nume:
*E-mail:
*Comentariu:
* Adaugă codul din imagine:

trimite

anulează

editorial

Mic îndrumar privind participarea la formarea profesională precum și alte lucrușoare utile la casa cursantului!

de Mircea-Alexandru MATEI

Bună ziua, dragii mei! Mai întâi, am o rugăminte personală: completați sondajul privind coordonatorii și formatorii noștri! Este o premieră acestă modalitate de chestionare și arată, încă o dată, completa noastră transparență și mai ales faptul că dumneavoastră sunteți primii pe care contăm în luarea deciziilor. Deci, vă rog să ne ajutați ca să vă oferim ceea ce-i mai bun! Părerea dumneavoastră contează!

citește întreg articolul
editorial

Noul Management Public față cu Sisif

de Victor-Gheorghe BĂDOIU

Începând cu anii ’80, odată cu reformele sectorului public aduse de cabinetul Margaret Thatcher (în Marea Britanie) și de administrația Ronald Regan (în Statele Unite), începe să capete contur o nouă abordare în administrația publică

 

 

citește întreg articolul
Unități hoteliere partenere

În această secțiune puteți consulta informațiile complete ale hotelurilor cu care colaborăm și puteți verifica în permanență disponibilitatea locurilor de cazare pentru fiecare hotel în parte.

PLANUL ANUAL DE PERFECTIONARE - 2017

IMPORTANT!

FAXMEDIA VĂ PUNE LA DISPOZIȚIE PLANUL ANUAL DE FORMARE PROFESIONALĂ ȘI MODEL DE PROCEDURĂ PRIVIND FORMAREA

Planul anual de formare profesională este un document foarte important pentru orice instituție publică. Importanța acestui document este dată atât de obligația legală de a-l transmite la Agenția Națională a Funcționarilor Publici cât și de faptul că, în absența acestuia ...

citește mai mult

Uniunea
Europeană

Guvernul
României

Instrumente Structurale
2007-2013

Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competivității Economice"

"Investiții pentru viitorul dumneavoastră!"

Titlul proiectului:
Facilitarea accesului la formarea profesională prin implementarea unei platforme de e-learning în cadrul FAXMEDIA CONSULTING

Proiect co-finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională

Pentru informații detaliate despre celelalte programe co-finanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să accesați www.fonduri-ue.ro

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficală a Uniunii Europene sau a Guvernului României